Cel pe care-l vedeți
că trece prin fața
teatrului nostru ca o umbră de pește
adică rece și
se îndreaptă-n tăcere spre fântâna cu clești
de apucat partea scrisă a inspirației din
fața luminată nesigur în cerc sau pătrat
a veșnicei librării eminescu
nu e bărbat, e femeie (?!) o actriță: aduce cu maia
morgen
stern ea în urmă cu ani cu pixul ei bleu
jandarm șicanat dând autografe pe corso
la care în
scrisuri am participat figurant exclusiv din intensă
plăcere am și acum carnețelul mă
jur de note imaculat
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre teatru
- poezii despre promisiuni
- poezii despre plăcere
- poezii despre pești
- poezii despre lumină
- poezii despre femei și bărbați
- poezii despre femei
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.