Câinele
eu m-aș uita o veșnicie la focul care arde-n vatră
o altă veșnicie cred că, la apa râului de munte
a treia veșnicie însă, m-aș vrea un curcubeu drept punte
s-o treci ușor venind spre altul, crezând că totuși e din piatră
eu m-aș uita o veșnicie la stelele ce ard în ceruri
o altă veșnicie cred că, eu m-aș uita la bezna beznei
a treia veșnicie însă m-aș vrea mai jos de umbra gleznei
când tu vei trece înspre dânsul prin arșițe și triste geruri
eu m-aș uita o veșnicie la vetre stinse și la ape
ce duc în cozi de lungi comete viață lumilor de piatră
a doua veșnicie însă mă vreau un câine care lătra
când tu te vei opri din drumuri și eu te voi simți aproape...
poezie de Iurie Osoianu (21 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.