Ninge...
Ninge ușor, crește omătul de te-mpiedici,
Ninge peste republici și biserici,
E vremea, iubita mea, din zori la asfințit,
Să desenăm poemul dragostei fără sfârșit.
Tot ce contemplă ochiul unui pământean
Va fi acoperit de haina albă ca de un ocean,
Noi nu vom privi, vom naviga-nainte,
Sub valul de sudoare al dragostei fierbinte.
Ne vor cânta poeții, filozofii, barzii,
Vor diseca iubirea-n a fi și a nu fi,
Să nu ne căutați, plătiți degeaba guarzii,
Noi, din alcovul secular, nu vom putea ieși!
poezie de Ion Țoanță din Templul devenirii noastre (2014)
Adăugat de Lucia mandache
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre iubire
- poezii despre filozofie
- poezii despre zăpadă
- poezii despre vestimentație
- poezii despre sfârșit
- poezii despre republică
- poezii despre religie
- poezii despre plată
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.