Diluvii
Sunt minunate nopţile cu lună
Şi licăriri de stele-ndepărtate,
Dar sunt şi nopţi ca smoala-ntrunecate
Când ceru-i plin cu norii de furtună.
Înnourări cu aripi răsfirate
În zori de zi pe orizont s-adună,
Pornesc diluvii, tunete răsună
Deasupra câmpurilor înecate.
Urgiile sunt tot mai înfocate
Şi par a fi balauri din abise,
Nu vreau ale percepe nici în vise.
Pământu-i chinuit de uscăciune,
Cu braţe ridicate şi deschise
Să cerem ploaie calmă-n rugăciune.
sonet de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.