* * *
Între maluri umezite, apa curge fără griji,
Peste pietre slefuite și cascade în oglinzi,
Dar, torentele vieții trec printre atâtea uși...
Până când toate se închid,
Și rămân doar spirit mut.
poezie de Valeria Mahok (13 noiembrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață sau poezii despre apă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.