Ultima scrisoare
eu ieri ți-am scris și azi îmi pare rău
pentru momentul de subtilă slăbiciune
dar intuiția mă apăsa mereu
ceva măcar dintre decenii de a-ți spune
nici nu-mi mai amintesc ce ți-am șoptit
și cât de speriat fujeam de gânduri
că tu, că tu iubito ai murit
și tot ce-ai scris era pe rând, nu printre rânduri
dar a trecut și asta. Te-ai trezit
cum te trezise-i în adolescentă
și nici măcar nu te-ai catacdisit
să-mi spui de starea mea de somnolență
și cine te-a impus să uiți de mine
la propriu invocându-mi nebunia
ași vrea să-l știu, pe ăla nimeni, cine
s-a luat de piept cu însă-și veșnicia.?!
în rest, îmi pare rău să-ți spun adio
a două oară-n viață asta ca un val
"e vals în doi, deși persistă trio
și sună melodia a metal"...
PS
cieste cu atenție. E ultima scrisoare
citește cu atenție. E ultimul cuvânt
citește cu atenție. Și nu lovi că doare
și nu lovi că doare în sentimentul sfânt...
poezie de Iurie Osoianu (12 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre trecut
- poezii despre viață
- poezii despre vals
- poezii despre sperieturi
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre scrisori
- poezii despre prezent
- poezii despre nebunie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
- Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.