Autumnală

Se cuibăreşte toamna printre ceţuri
C-un cântec depărtat ca un suspin
Iar când privesc la trista-i legănare
În gând apuse amintiri îmi vin;

Prin codri-ngălbeniţi mă poartă paşii,
Privesc cum frunzele se-aştern din nou,
Nostalgic şoapta lor deşteaptă-n mine
Un tainic şi îndepărtat ecou.

E-aşa aproape bolta şi-i cernită
Şi stropi mărunţi să cadă s-au pornit,
La poarta sufletului toamna bate
Ca un aed de drumuri istovit.

E toamnă peste dealurile seci
Şi nu mai vreau s-ascult al ei suspin,
De-aceea cred c-am să cobor în beci
Să-nchin cu ea un prim pahar cu vin.

poezie de Marius Coge din Vis şi armonie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!