Somn

Nu mai rătăcesc prin gânduri,
nici prin versurile mele.
Mă cuibăresc între rânduri
scrise-n noaptea fără stele.

Îmi arunc privirea-n stradă,
înspre umbre trecătoare,
îi las pleoapele să cadă,
ferind irişii de soare.

Pe retina-mi obosită,
o poveste odihneşte
o frumoasă adormită
şi-un sărut care-o trezeşte.

Păienjenii-şi poartă crucea
printre pânze de mătase,
că demult şi-au aflat pacea
în pustiul unei case.

Aud cariul cum tot roade
fusul vremii care toarce
firul unei vieţi neroade
ce nicicând nu se va-ntoarce.

Peste toţi ninge tăcerea
cu tristeţi asurzitoare,
troienindu-ne durerea
cu zăpezi otrăvitoare.

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!