Poetului
Vezi, Adriane, lumea însetată
de lacrimile poeziei tale?
Te-ai depărtat, lăsând-o întristată,
când îngeri te-au chemat pe a lor cale.
Ai plâns, ai râs, ai ars în vers măiastru,
Izvor de slove-n patimă de geniu!
Zburai și ne-aduceai din ceru-albastru
vorbe dumnezeiești, pentr-un mileniu.
Când ai simțit că Moartea vine-ntinsă,
Chemându-ți pe-un pat de spital pieirea,
Ai recitat, cu voce-aproape stinsă,
Versuri în care-agoniza IUBIREA.
Liber să suferi, gustai chin în viață
și, ca noi toți, ai dus și tu o cruce.
Icoana poeziei tale-nalță...
Dormi, Adriane! Fie-ți somnul dulce!
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre versuri
- poezii despre somn
- poezii despre îngeri
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre râs
- poezii despre plâns
- poezii despre moarte
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.