* * *
mereu am o îndoială
așa
ca o urmă de zâmbet
pe față de clovn
când
vântul urlă prin crânguri
scrijelind piatra
eu strig
să vină cineva
să despartă stihia de om
omul de câinele vânt
să vină oarecine
gura de lup
stihia în sine
să îi despartă pe cei născuți
pentru a fi
lumini sau umbre
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Viorica Iliescu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre zâmbet
- poezii despre vinovăție
- poezii despre naștere
- poezii despre lupi
- poezii despre lumină
- poezii despre gură
- poezii despre câini
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.