Lumina dorită
Lumina vieții-o porți
Unde privesc bărbații,
În adâncimi de nopți
Și-n ceruri cât Carpații.
Lumina ta, femeie,
E rodul unui pom
Din care o scânteie
S-aprinde într-un om.
Și-așa lumina vieții
Pe care ți-o cuprind
Din pragul tinereții
Se coace în zenit.
Tu ai surâs de floare,
Eclipse uneori,
În mine cu ardoare
Apui fără să mori.
Lumina ta ne ține
Pe aripă de vis
Hrănind doar cu rubine
Raza ce ne-a cuprins.
Acum tu ești lumină
Luminii ce se naște
În inima de tină
Ce cu dor ne paște.
Și trecem iar prin fapte
Zâmbind când te privesc
Unde bărbații-n șoapte
Lumina ți-o doresc!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.