Vino

Cerul fumuriu de Toamnă
Mă ridică-n Carul Mare
Moale şi fierbând de dor
Să te strâng la pieptul meu.
Să te strig, să te cuprind,
Să te prind-de-păr, şoptind;
Te iubeeesc!!!! Unde mi-ai fost?
Mi-am dorit să te iubesc!
Să te-mbrăţişez cu dor
Să te-aşez pe un picior,
În lumina de la Lună
Pe umbrele pomilor.
Cu surâs să te ating
Pe-un sân copt în trandafiri
De o Toamnă şi un Soare,
Ce-au făcut din struguri, vin.
În must mi-am dorit să fiu
Dulce şi îmbrăţişat
În lumina stelelor
Ce-mi ştiu lacrima şi dorul.
Vino, stai pe bratul meu
Să-ţi alint singurătatea
Cu săruturi mii şi mii
Strânse-n buze pentru tine.
Vino, să te pierd în strălucirea
Colierelor din Cer
Ce se vor în şolduri albe
Agăţate şi iubite, de femeia mea dorită.
Vino, să te-mbrac în solzi de-argint
De la tălpi şi până-n creştet
Că mi-ai fost vulcan şi dinte
În-miezul din inimă.
Vino, am îmbătrânit cu Cerul
De atâta dor şi plâns!
Vino, am băut găleţi cu vin
Cât a scos ciutura, apă!
Vino, poate mâine mor şi nu ştiu
Dacă Dumnezeu o vrea
Să iţi pună altă stea
Pe obraz şi-n perna ta, să te facă fericită.
Vino, încă luminez şi ard, pentru tine draga mea!

poezie de Adelina Cojocaru (5 noiembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Votează! | Copiază!