Toamnă
Cad frunzele, cad ca din depărtare,
de parc-ar ofili grădini, departe-n ceruri;
și cad cu dezmințite gesturi.
Și-n nopți cade pământul greu
din toate stelele-n singurătate.
Noi toți cădem. Și mâna asta cade.
Și uite cealaltă. Ea e în toate.
Și totuși este Unul care ține
căderea asta blând în mâna lui.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre căderea frunzelor
- poezii despre toamnă
- poezii despre singurătate
- citate de Rainer Maria Rilke despre singurătate
- poezii despre noapte
- citate de Rainer Maria Rilke despre noapte
- poezii despre mâini
- citate de Rainer Maria Rilke despre mâini
- poezii despre frunze
- poezii despre Pământ
- citate de Rainer Maria Rilke despre Pământ
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.