Exilat
ce puțini mai vor lumina
în suflet s-o mai rețină
să trăiască-ntodeauna
fără pată fără vină
ce puțini au mai rămas
care vor înțelepciunea
și ca stâncă și popas
ignorând întreagă lumea
și ce mulți au părăsit
Evanghelia Scriptura
omul iată a rătăcit
ignorându-și chiar făptura
nu mai vrea lumina vie
să-i fie mărgăritar
ca să fie-n veșnicie
dragoste scăldată-n har
nu mai vrea neprihănirea
pur curat ca să trăiască
și o mască-i e iubirea
vrând doar slavă pământească
nu-i mai este Hristos stâncă
demult el l-a abandonat
s-a topit viața sfântă
cu păcat peste păcat
de aceea-mpărății
azi se clatină amar
pe cărările pustii
omul calcă în zadar
nu-i lumină nu-i viață
Evanghelia n-o vor
ci păcatul îi înhață
în iureș amăgitor
nu mai este curăție
în sufletu omenesc
și inima-i o pustie
de tot ce-i Dumnezeiesc
cum să fie fericire
pace astăzi pe pământ
Dumnezeu ce e iubire
când nu are vreun cuvânt
cum să fie astăzi pace
când omul a părăsit
pe Cel care să-i împace
din ei toți l-au izgonit
El Hristos ce pacea aduce
iată azi e exilat
Mielul Sfânt care pe cruce
viața pentru om și-a dat
poezie de Ioan Daniel Bălan (3 noiembrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre creștinism
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre prezent
- poezii despre pace
- poezii despre înțelepciune
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.