Eliberare

Lanţurile încă zornăie..
Ce cântec straniu si neomenesc!
E trist că te-ai legat cu ele pe viaţă.
E încă şi mai trist că te-ai retras în colivia ta,
Un adăpost sigur dar deprimant.
De ce nu ieşi, acum, la suprafaţă, Ca să spui ceva?!
De ce ignori orice gând care îndrăzneşte să te-aduca la simţire?!
Îţi înlături visele si-ti reprimi dorinţele...
Îţi spui mereu c-ar trebui să taci.
Că sunetele rănesc,
Că în întuneric nu vorbeşte nimeni
Dar în întuneric nu e nimeni să te-asculte..
Cei ce se fac auziţi,
Au ceva de spus.
Cei ce-şi ridică vocea,
O fac pentru a se auzi pe ei înşişi.
Tu nu te pierde printre cei ce vorbesc deşi nu au nimic de transmis.
Căci cuvintele lor sunt goale, seci si reci.
Militează pentru o schimbare!
Căci avem nevoie de-o salvare.

poezie de Alessandra Spătariu (10 septembrie 2017)
Adăugat de Alessandra Spătariu
Votează! | Copiază!