Noiembrie (II)
Lumea-i obosită, anul bătrân demult nu te mai strig;
Frunzele-îngălbenite mor cu inima-împăcată;
Vântul se strecoară tremurând de frig
Printre trestiile uscate de pe baltă.
Iubirea moare, iarbă ofilită, fostă-odată verde,
Iar noi care am sărutat înnoptăm în zâmbete de ger,
Aproape împăcați că vechea dragoste se pierde:
O frunză-n vânturile toamnei spre-albastrul altui cer.
poezie de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre moarte
- poezii despre iubire
- poezii despre zâmbet
- poezii despre verde
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre noapte
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.