Veneția
Mi se injectează serul luminii
hai dezântunecă-te îmi șoptește
sufletul, dar eu văd cum catedralele
se acoperă de sărutul timpului
cum sânii tăi coboară către pântec
ca niște pungi goale de bomboane
mi se injectează serul iubirii
hai uită totul, mi se șoptește,
uită că orașul acesta a fost fastuos
că aici a compus Vivaldi Anotimpurile
îmi șoptește sufletul, dar eu sunt făcut
din amintiri ca un joc de pietre colorate
eu nu am decât ce nu se vede
Acum mă înnoptez...
poezie de Mihai Duțescu din Poeme decadente
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Mihai Duțescu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre sâni
- poezii despre suflet
- poezii despre religie
- poezii despre oraș
- poezii despre noapte
- poezii despre lumină
- poezii despre jocuri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.