Toamne tinere
astăzi fereastra ovală
nu se deschide cu ușurință
în grădina ta toamna alungă anii tineri
sentimentele ca niște nibelungi
din cer se scurge mir peste dealurile
pline de scaieți și fâlfâit de aripi
prelung
parcă de ieri și de niciodată
mânjii luminii pasc iarba de fum
iar timpul cu urechile atârnate de plămânii
soarelui brun
cade recade
tu ții între gene zorile vii
mai bei din orele caste apă vie
lumi de alabastru cresc și descresc
pe dâra de argint a ceasului mort
lupii întunericului fulgeră-n toamne
cuvinte-stihii
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.