Flori ale pietrei
Flori ale pietrei cu fața spre mare,
cu vine care-mi amintesc de alte iubiri,
strălucind în ploaia subțire și lină,
flori ale pietrei, siluete
ale căror vinișoare, când nimeni nu-mi vorbește,-mi vorbesc,
care mă lasă să le ating după-atâta tăcere...
printre pini, oleandri și platani.
poezie de Giorgos Seferis, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.