Lui Sorin Poclitaru, omul care dă fo(l)k

Sorine, eşti un binecuvântat,
Ţi-a dat ursita însuşiri - o droaie,
Cu care ieşi în lume, la bătaie:
Umor, talent la scris şi la cântat.

Puterea ta de muncă-i colosală,
Ai scris deja vreo douăzeci de cărti,
Ai mers cu folku-n nşpe mii de părţi -
Nu poţi a le mai ţine socoteală!

La piţeria ta-i întruna full,
Se-adună, din Humor, protipendada,
Făina-ţi este albă ca zăpada,
Şi nimenea nu pleacă nesătul.

Ai cel mai devotat, din lume, câine,
Cutreieraţi pădurea, curajoşi,
Amici pe viaţă, liberi şi vânjoşi,
Ce nu-s preocupaţi de ce-o fi mâine.

Femeile-ţi roiesc în jur, mereu,
Şi lucrul ăsta nu e de mirare,
Când ai întreg Humoru la picioare
Şi - inclusiv la propriu - eşti un greu.

Şi faima ta-i mai mare an de an,
În plus, eşti chipeş - ce zic eu, frumos! -
De-aceea sunt aşa invidios,
Al dracului să fii de piroman!

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!