Flutur și înger
Avea o strălucire de safir
Și o plutire fină pentru care
Își colora petalele-n delir,
În vara ce-a trecut, oricare floare.
Îi așteptau atingerea divină
"O clipă doar, o clipă de-ar veni!"
Și îl doreau, îl așteptau să vină,
Nerăbdătoare,-n fiecare zi.
Le-a mângâiat cu aripile, blând,
Privindu-le cu ochi fierbinți, de jar,
Ce le ardeau și le făceau, pe rând,
Să îi ofere cupa cu nectar.
Plutea frumos, pe aripi de zefir,
În vara care tocmai s-a sfârșit,
Iar cerul, din albastru coviltir,
De-un cenușiu spre negru-a devenit...
E-un înger în grădină, o statuie
Cu mâinile întinse peste veci...
Un flutur, de-o culoare pal-verzuie,
Se odihnește-n palmele-i prea reci.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.