Simfonia tăcerii
am adunat tăcerile
la apus
strigau trompetele în parc
pe lac
cor lung de lebede obosite
în palmă purtam o lumânare
nu o stingeți, vă rog
deschideți ușa durerii
să urle, să țipe
să joace pe frunzele toamnei
eu am rămas să repet cuvinte
la răscruce de gânduri
târziu, mă sting
într-o simfonie a tăcerii în catedrale de suflet
lăsați-mă să vin, să vin acasă
să văd lacul cu nuferi
femeia în poartă
să beau cupa uitării în ultima noapte
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Viorel Birtu Pîrăianu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre uitare
- poezii despre trompetă
- poezii despre toamnă
- poezii despre suflet
- poezii despre religie
- poezii despre parcuri
- poezii despre nuferi
- poezii despre noapte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.