Câinii vagabonzi

Odată, maidanezii, văzând că-s de ocară,
Că oamenii-i atacă, îi strâng şi îi omoară,
Se hotărâră ca pe-un tăpşan să se adune
Şi, după ce lătrară în cor o rugăciune,
Trecură la dezbateri. "Suntem cu mult prea mulţi!"
"Ne înmulţim de-a valma, ca oamenii inculţi!"
"E clar, stimaţi tovarăşi, că trebuie măsuri!"
"Să ocolim căţeaua când este în călduri!"
"Să punem la căţele centuri de castitate,
Oricum, să ne abţinem, la dracu, cât se poate!"
"E greu cu abţinutu', mai bine mă omor,
Dar să privim la oameni, la ce fac dumnealor.
Putem găsi, ca dânşii, soluţii constructive,
Ei folosesc, de pildă, în pat, prezervative".
"Aşa-i, baloane de-alea putem lua şi noi,
Aruncă foarte multe în lada de gunoi!".
Ideea prinse iute. Supuseră la vot
Şi-unanimitate! Plecară peste tot
Şi strânseră-ntr-o oră puzderie de gume.
Şi, mai de bunăvoie, mai contra, mai cu glume,
Mai singuri mai cu alţii, cu gura sau cu laba,
Le potriviră bine cu toţii, dar... degeaba:
La patrupezi burghiul e ascuţit mai tare,
Se găurea scufiţa la prima apăsare...

Morala e că este în toate o măsură,
Că nu e înţeleaptă orice adunătură,

Iar la mascul organul acela e un brand,
Deci nu-l îmbraci de-aiurea cu haine second hand!

fabulă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!