Infinit al mirării
Te-am plăsmuit cu răsăritul,
Ți-am proiectat eternitatea,
M-ai însorit la un apus,
Mi-ai redobândit cetățenia universală.
Voce nemilos de feerică,
Privire vulnerabil de înălțătoare,
Zbor neiertător de genial,
Lacrimă subtil de tămăduitoare...
Fiică a vieții mele pure,
Pui al Cerului Iubitor,
Copil al înțelepciunii purității,
Urmaș al comorilor timpurilor.
Ce să fi creat, eu,
Cum să fi știut, eu,
Ce să fi cântat, eu,
Când să mă fi rugat, eu?
Infinit al mirărilor de... mamă...
poezie de Mădălina Gîscă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Mădălina Gîscă. [Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre înțelepciune
- poezii despre voce
- poezii despre viață
- poezii despre muzică
- poezii despre mamă
- poezii despre infinit
- poezii despre genialitate
- poezii despre copilărie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.