Vulpea si strugurii
O vulpe chocheta hoinarind se pomeni,
Lihnita de foame, drept in fata unei vii.
Chiorchinii plini de boabe rosi, coapte si zamoase,
Distinsa vulpe-n mintea ei deja ii savurase.
Dar din pacate laba-i nefiind prea lunga,
Oricat s-a straduit la struguri nu putu s-ajunga,
Caci pe butuc chiorchinii erau mult prea sus, se pare,
Deci ea s-alese doar cu.... pofta de mancare.
- De cand ma stiu n-am mai vazut (vorbi ea tantosa si resemnata)
struguri atat de rai si... n-as vrea nici sa-i gust... pe bune... niciodata!
Nu voi face eu nicicand o asa mare greseala,
Sa-mi strepezesc eu dintii cu asemenea acreala!
fabulă de Marius Alexandru, după Jean de la Fontaine (15 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre struguri, poezii despre vorbire, poezii despre religie, poezii despre rai sau poezii despre poftă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.