Clona perfectă
Sunt clona perfectă a unei generații
Ce a trăit înainte de lumea aceasta.
Vin din conul de umbră al lunii,
Mă apasă neliiști
Temeri false împrumutate de la umanitate...
Toiagul conștiinței și al spiritului călit
Un ochi pineal
Veghind labirintul dintre cer și pământ.
Trupul meu
Cochilie împrumutată de la nava-mamă.
Rolul meu vindecător al sufletelor bolnave,
Purtând pe umeri
Fobiile lumii întregi.
Moartea mea dovada că voi putea renaște
Pentru a schimba lumea în bine.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre schimbare
- poezii despre perfecțiune
- poezii despre moarte
- poezii despre frică
- poezii despre conștiință
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.