Textul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la
Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
justin [din public] a spus pe 12 noiembrie 2008: |
eu as spune inspirat ca sa nu zic genial si plin de ironie neagra |
Bulă [din public] a spus pe 13 noiembrie 2008: |
Justin are dreptaze.
Poanta e bună.
Dar în spatele ei
se ascunde aroganța autocratului
care le știe pe toate
iar punctul de vedere al altuia
îl respinge brutal,
calificându-l drept impertinență.
Și-a împins armatele în stepa înghețată a Rusiei,
apoi a fugit ca un laș,
la Paris, la gura sobei
lăsându-și soldații să degere.
Astăzi,
atât francezii, cât și corsicanii
îl privesc pe Napoleon cu o rezervă rece.
Un Hitler romantic,
evident,
fără aviație.
Imortanța lui
în Franța de azi
este de natură turistică. |
cici [din public] a spus pe 9 ianuarie 2009: |
cred ca nu ai auzit de codul lui civil al lui Napoleon... mai citeste si tu mai bula |
Bulă [din public] a spus pe 9 ianuarie 2009: |
Dragă Cici,
Napoleon n-a publicat cărți,
cu excepția lucrării beletristice "Cina de la Beaucaire".
Când a ajuns împărat
a cerut ca toate exemplarele acestei cărți
să fie strânse și distruse.
Mai citesc și eu câte ceva,
chiar și fără indicațiile tale.
Sigur că am auzit de Codul civil
elaborat pe vremea lui,
dar nu de el, desigur.
Napoleon a modernizat unele structuri ale statului
dar expansionismul său,
pofta de războaie și de cucerire
au dus poporul francez la multă suferință.
Răceala de azi față de Napoloeon,
atât în Franța continentală,
cât și în Corsica sa natală,
a fost și pentru mine o surpriză.
Francezii,
spre deosebire de noi,
se pare că nu știu să trăiască istoria
la modul pasional. |
Simona [din public] a spus pe 9 ianuarie 2009: |
Napoleon a fost un înalt strategic sau putem spune că el a reprezentat "Arta militară", a avut abilități personale necesare pentru a obține succesul, pe când Hitler a fost doar un strategic. |
Denisaaa [din public] a spus pe 15 martie 2010: |
Stendhal spunea ca dupa atatea veacuri Cezar si Alexandru aveau un urmas. Superb spus. |
Ion Teleagă [din public] a spus pe 15 martie 2010: |
Denisaaaa! Stendhal era încântat de Napoleon, că el n-a făcut armată. A stat la gura sobei și a scris romane de dragoste, în vreme ce alți francezi degerau prin tranșee.
Cezar și Alexandru sunt iluștrii înaintași ai dictatorului corsican, cu chelie și burtică. Fiecare la timpul lui și-a strâns câte o armată uriașă de mercenari. Și a plecat cu ei la furat, prin împărățiile altora.
Toți trei sunt socotiți eroi, pentru că lumea cinstită este mereu fascinată de hoții de mare succes. |
elvis [din public] a spus pe 6 martie 2011: |
a reusit cu un regiment sa recucereasca Franta dupa debarcarea din Elba (nu l-au iubit francezii???). De altfel e singurul succes militar de acest fel, cu un regiment sa cuceresti o tara. la fel, revigorararea economiei franceze din cei 4 ani de consulat este unica in lume la capitolul de reveniri economice in timp scurt. critica daca cunosti mai bine. |
Sadowski Armand [din public] a spus pe 10 august 2011: |
Cine nu vrea să greșească nu trebuie să meargă la război. Cei care se mărginesc să-i critice doar pe ceilalți și să le scoată în evidență greșelile, fac ei înșiși cea mai mare greșeală din lume. Ca să intri în tagma negustorilor de critici nu se cere nici un fel de talent, nici un fel de sacrificiu, nici un fel de geniu, nici un fel de pregătire și nici măcar o fărâmă de... caracter. |
C. Erber [din public] a spus pe 10 august 2011: |
Elvis!
Ai nume de mare cântăreț,
dar cânți fals.
Te întrebi,
retoric și foarte mirat:
"Nu l-au iubit francezii pe Napoleon???"
Ba da! Mureau de dragul lui.
Mai ales familiile zecilor de mii de soldați
congelați în stepa lui Kutuzov.
Poporul iubește dictatorii, Elvis.
Nemții îl adorau pe Hitler,
Rușii leșinau de dragul lui Stalin,
iar românii îl venerau pe Ceaușescu.
Așa rezultă din presa oficială a vremii.
Dictatorii sunt adorați de toți,
pentră că opoziție nu există.
Opoziția era lichidată pe loc.
Vorbești de revigorarea economiei
sub Napoleon?
Revigorarea economiei
se face ușor cu biciul.
Germania era departe în 1938.
Cunoști foarte bine "marele salt"
al Rusiei lui Stalin, al Chinei maoiste.
Relevante sunt și statisticile lui Ceaușescu.
Succese peste succese!
Armand Sadowski,
Criticând criticii lui Napoleon
ai intrat, fără să vrei,
în tagma "negustorilor de critici",
Ai intrat "fără nici un fel de talent,
nici un fel de sacrificiu, nici un fel de geniu,
nici un fel de pregătire etc."
Poate criticii dictatorilor
merită temperați.
Dar admiratorii
unor călăi
merită toată mila
și tot disprețul.
Napoleon a fost un măcelar
romantic.
A făcut mai puțin de un milion
de victime.
Tehnica vremii nu i-a permis mai mult.
A cucerit mai multe state vecine,
pe care le-a făcut cadou fraților săi,
deveniți "regi".
Le-a jefuit bogățiile,
cu care și-a "revigorat" economia.
Cinstit și împărătește.
A cucerit gloria cu un regiment?
Să fim serioși!
Oare cât valorează gloria
ridicată pe un milion de cadavre?
Cucerind titlul mondial la fotbal
naționala cocoșului galic
a adus Franței mai multă glorie
decât sângeroasele măceluri
ale corsicanului,
complexat de burtică, chelie și statură. |