Femeile orizontale

Prin locuri triste, de-noptare,
Cu camere de trei parale,
Femeile orizontale,
Împart cu câinii din parcare,
O coajă de colac, turcească,
Tânjind să supravieţuiască,
La greu canon, de-nfometare...

În existanţele mizere,
O mână cu puteri divine,
Le-a pervertit, fără ruşine,
În marfă splendida plăcere,
A sentimentelor curate,
Mânjind cu tente maculate,
Neprihănita lor avere...

Dezinhibate şi-umilite,
Păşind pe trotuar, agale,
Femeile orizontale,
Înlănţuiesc în dulci ispite,
Ronţăitorii de bomboane,
Ce le transformă în icoane,
Doar spre a fi dispreţuite...

Copii, tixind odăi precare,
Visează trişti să vină mama!
Ei ştiu că ea, de bună seama,
Aduce ceva de mâncare...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!