Noaptea aceasta era specială, era ca ultima femeie, care-şi lăsa urma de parfum acolo unde începuse amorul – în gând. Scurtă, fugară şi, ca orice iubită de împrumut, era carnală. Nu-mi cerea să-i ofer iubire, jurăminte şi cuvinte dulci. Ştia de ce fel de resurse dispunea, ştia ce trebuia să facă şi ştia în cât timp să dispară până-n zori. Noaptea aceasta purta ceas la mână. Nu voia nimic de la mine şi îmi era atât de dragă, pentru că, astfel, îmi aparţineam mie însumi mai mult. Delicat, îmi atinse pielea rece şi îşi lipi buzele fierbinţi de vis, cu patosul unei nebunii trecătoare. Mă sărută-n gând, furându-mi respiraţia şi m-am trezit rostind două cuvinte de somnambul, nu "te iubesc!", ci... "noapte bună!" Ştiam amândoi că se va sfârşi. Ea nu era fidelă, în caz contrar nu şi-ar împărţi trupul între duminică şi luni. O îmbrăţişam cu drag, căci nu o voi revedea nicicând. I-am păstrat, în gând, urma de ruj şi parfumul.

citat din romanul Din octombrie până în martie de Carmen Stoian (octombrie 2018)
Adăugat de Carmen Stoian
Votează! | Copiază!