Ţapul şi berbecul

- Priveşte, zise un berbec,
Vorbind la umbră cu un câine,
Ce-avere are-un ţap zevzec,
Iar eu o duc de azi pe mâine.

Cum, dracului, acest bărbos
A adunat aşa avere,
Când eu sunt berc şi zdrenţăros
Şi nu am bani de-un ţap de beeeere?

Vorbind de lapte, caş, vecine,
Cum poate oare-acest gunoi
Să strângă mult mai mult ca mine,
Când am cu mult mai multe oi?

- Să ştii că nu întâmplător:
E tandru cu-ale lui frumoase,
Fiind mereu la fundu' lor
Şi uite cât îs de ţâţoase.

În timp ce tu, amice, eşti
Un tip ce tot la umbră şade
Şi-acuma, sigur, când priveşti,
Invidia cumplit te roade.

- Să nu m-acuzi, te rog frumos,
Vorbeam şi eu aşa-ntr-o doară,
Dar nu-s deloc invidios...
Muri-i-ar caprele să-i moară!

fabulă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!