Voci din goetia

voci groase
din clase înalte
înconjoară case
cu pisici de sticle
sparte, se răsfrânge
cioburi de clase
joase întemeiate în
a fiecărui pubertate
când coşuri iau moarte
sub forme de naştere
azvârlind pe seri de
pături grijulii renaştere
când în camera se ascunde
de obiective, imaginile subiective
propulsate din aparate, butoane
roşii şi albe lângă mâini livide
rachete de mingi încete plasate
de glezne aride pe terenuri călcate
de însele pietrele încălţate cu piei animalice
în obosire se leagănă în viteze
ochilor nevăzători le gâdilă uimire
din cordul lansat de nasurile artificiale
ca simţul unei stele cu mâinile pline
dar în întins goale
le ating vocile groase
cum lacrima unui copil stinge
piepturile cele mai înalte
pe la joase violoncele de moarte
crănţăne cu dintele de departe
omul să făptuiască în şoapte
piersici în suc, mor atârnate
pe sfori de rufe ale unor pene
de cocori ninse de blana calului
de-a câinelui orfan plouate lăbuţe lichide
din sufletului soare mânjeşte cu vaier
ape de aer răsunând cristale muribunde
dezgheţând înveliri de munte urcate
adesea doar cocoţate de pântece nature
pisate de mâna omului obscur
casa-i înconjurată de înjur şi împrejur
de la moarte fur cât să îndur din dorinţa
unei frici fug în brate de mame
cu un murmur îmbrăcat de fâşului unui
da şi un nu

poezie de Cristian Lungu
Adăugat de Cristian Lungu
Votează! | Copiază!