Norii stau

tornadă peste sat, femeia
ridică poalele casei de lutişor gălbior
armat cu paie vioaie, vi
oaie în brâul cerului înflorat cu aluzii
iubeşte
cum îi stă bine unui fenomen meteo (?!) a
păsat acelaşi bărbat
pe care soldat foarte chipeş
l-a plăcut şi tatăl ei – şaman comunal – pe
când se privea, pluvial, în oglindă
iubeşte
norii căzuţi în marsupiul de
jucărie trimis de o verişoară din australia
în contul clipelor spulberate, ah, în
copilăria lor la comun, la
anii de-atunci

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!