Miroase a toamnă
Miroase a timp de toamnă,
A cerneală dintr-o călimară,
Așternând petală cu petală,
Rânduri, rânduri pe o coală!
Un freamăt tot, de foc, de jar,
Sunt chiar Eu și fără de habar!
Mă pierd... cu fiecare clipă,
Căutându-te pe Tine în zadar!
Frunzele căzute-n calea mea
Îmi amintesc ce-a fost cândva!
Și liniștea din ramuri străvezii
E cântul, chemarea de a fi!
Mă-ntreb ce ți-aș mai putea fi,
De ziua când vei reveni,
Sau poate-ntorci vii din morți,
De dincolo de vieți, de dincolo!
Sau poate suntem pierduti pe...
Și tot strigătu-i neîmplinire!
În tot domnește o amăgire!
Sau doar două ființe pierdute..
... pe vecie!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Mihai Marica. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.