Invizibila picătură
Pe stradă
se aprind lampioanele,
tu arzi mocnit
iar dorul meu de pasăre
mi-l zgârâie acul de gramofon...
unde mi te-a absorbit pâlnia,
ca o rochie de prințesă,
valsând nepăsătoare?
Pe ce nour de albastru
te-ai evaporat
ca să stingi altă sete?
În paharul pe care-l duc,
Resemnat, la buzele
ce-mi plescăie în gol,
n-a mai rămas
nici o picătură de pelin...
parodie de Constantin Ardeleanu, după Eugen Pelin
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Constantin Ardeleanu. [Vezi poezii despre rochii, poezii despre păsări, poezii despre gramofon, poezii despre dor sau poezii despre albastru
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.