Melancolie de toamnă
Coboară zvon de frig de pe Feleac,
Natura-mbracă rochii colorate
Și nori pufoși, cu crupe deșelate,
Își etalează nurii de bumbac.
În pomii rari, cu ramuri aplecate,
Nu vezi de-acum nici urmă de gândac,
Pe câmpuri cenușii, câte-un dovleac
Mai stă de veghe, așezat pe spate.
Butoaiele se umflă-n mustării,
Bolborosește-ntruna tulburelul
Și-n crame se adună mușterii...
Românul bea din greu, așa-i e felul,
Îl trag spre vin firești melancolii,
Căci vieții vrea să-i înțeleagă țelul.
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre melancolie
- poezii despre viață
- poezii despre toamnă
- poezii despre rochii
- poezii despre nori
- poezii despre dovleci
- poezii despre culori
- poezii despre crengi
- poezii despre cramă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.