zaț sau orologiul-ascuțitoare, ba nu, carusel
mă scrie poemul acesta
de-a lungul minutarului
ce viteză
ca într-un carusel,
pe fruntea fiecărui căluț
o literă copilul din mine
ține minte!
Din umărul stâng țâșnește
un cui
cuiul poftelor
umărul drept o ia înainte
dalta
aleargă un cuvânt deja rostit
ar fi vrut
să-l îmblânzească
e târziu!
mă dau jos vreme de o răsuflare
pe locul acesta cândva era
un vomitoriu, acum
extremitatea lui «3»
de pe cadrane mut pasul
în «6», ploi reci, miros puternic
de amoniac
mă plonjez în stropul care vine
drept în ochi
ochiul drept celălalt nedrept
recitește
de-a latul minutarului
silabe răsucite din poemul acesta
care mă scrie
cuiul îmi intră în palmă
palma dedată la mângâieri odinioară
fără mine caruselul
sporește viteza?
N-ar părea
Astfel începe zădărnicia
pe care o umple iluzia verbului!
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viteză
- poezii despre verb
- poezii despre poftă
- poezii despre poezie
- poezii despre ploaie
- poezii despre cuvinte
- poezii despre copilărie
- poezii despre cai
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.