De n-ar fi
sunt oarecum marcat
ca o matriță din care
vor ieși piese complicate nu
de ceea ce cred
sau deja știu, ci de bănuieli
vii, ascuțite
de iminenta clipă în care
preajma se dilata
brusc
instinct pieziș mă îndeamnă
să râd și să urc
ridurile abia mijite închipuind
trepte
mă califică alpinist
am urcat un pisc, dar
să încerc un altul, probabil
mai înalt,
a trebuit să cobor
de n-ar fi bănuielile
scrijelind matrițe...
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre înălțime, poezii despre râs, poezii despre instinct sau poezii despre alpinism
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.