Contemplație anulată
trecute unele gânduri
se topesc printre degetele soarelui
încă nedesprinse de penumbre altele
se grăbesc și vin foșnitoare frunze spânzurate de ramurile copacilor
altele stau încordate
până dispar înecând într-o baie de sinceritate
umbre veștede ce târăsc aduceri-aminte
în care se insinuează
treptat
liniștea
de parcă doar ea ar ști inutilitatea caritaților
ceea ce îmi părea real nervurile minuscule rădăcini
se așază cuminți pe podeaua rece de pământ
ca și cum totul a fost spus
ca și cum n-ar fi încercat zborul
nu mai pot contempla acum frunzele mor în zigzaguri
și-i atâta tăcere
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Marilena Tiugan. [Vezi și următoarele:
- poezii despre frunze
- poezii despre încordare
- poezii despre zbor
- poezii despre tăcere
- poezii despre sinceritate
- poezii despre moarte
- poezii despre gânduri
- poezii despre degete
- poezii despre crengi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.