Poetul
Într-o lume nebună
Cu ai groazei fiori,
Doar poetul adună-
Roua nopții în zori!
El vecia privește
Și o-mbracă-n culori,
Căci din ea plăsmuiește-
Universuri cu sori!
Sau adâncu-l sondează
Coborând în abisuri,
Când în el lăcrimează-
Ruinatele visuri!
Dumnezeu îl iubește
Dându-i gânduri și verb,
Și în taină-i vorbește-
De-i bătrân, ori imberb!
El, poetul, e-o lume-
Surâsul lui Venus... din spume!
poezie de Vasile Neagu-Scânteianu
Adăugat de Vasile Neagu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.