Septembrie
Ne mângâie toamna pe frunte
Cu raze calde, lungi, subțiri,
Când lipicioase, când rotunde-
Ca mustul strâns în amintiri!
Septembrie visează muze
Sub un narcotic blând, suav,
Lumina se coboară-n frunze-
Cu un sărut fatal și grav!
Agață-n pomi, parcă-s podoabe,
Eșarfe galben-ruginii,
Pe care vântul le absoarbe-
Purtând cu el melancolii!
Se-apleacă scurt, a reverență,
În fața verii ce s-a stins,
Luând din ea o chintesență-
Un hieratic... Rug aprins!
poezie de Vasile Neagu-Scânteianu
Adăugat de Vasile Neagu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre vară
- poezii despre toamnă
- poezii despre sărut
- poezii despre must
- poezii despre melancolie
- poezii despre copaci
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.