mi-aţi vrut bine – II

ce-aţi crezut atunci
în 21 ianuarie 2007, cã tai trepte
cuvintelor sau etapizare drumului meu,
la plăcere, aşa?!

Sensul acelui mesaj abia astăzi
l-am atins
ieşind din rana pământului
vierme umil

Nu ştiam că premoniţia,
minunile care au urmat îmi cunosc
numele
şi, mai ales, adresa!

Nu ştiam mai departe
de o durere de măsele, o febră
musculară sau o banală insolaţie… nici
câtă iubire a zvârlit Dumnezeu –
împreună cu amarul peste lume.

Mi-am ştirbit trufia, talentul de a
mă amăgi că înving mai mereu
mi-am ştirbit vederea cu ochii din carne
dar a meritat, am acum
o a doua epidermă pe frunte – tot bătând
cu degetul, cu pragul de jos, nu ştiţi voi
cât de jos!
Mi-am silit iubita ţinându-i tâmplele
cu forţa
să-şi vadă speranţa încâlcită în sârmă ghimpată
până ce
Dorul – cremă-de-dor ne-a uns
tălpile, genunchii, umerii, dar mai ales
buricele degetelor –
degete părându-mi azi eşarfe!
Piscurile trecute sau
adâncurile, depinde de unde priviţi,
sunt absolut diferite
faţă de tot ceea ce aţi crezut atunci
în 21 ianuarie 2007, fie şi pentru atât
vă mulţumesc

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Votează! | Copiază!