pe când era
capul în pământ
mut și surd
trec
ce-ai pierdut? Mă întreabă
întâlniții
lovindu-ne umerii
Chiar, ce-am pierdut?!
Lustrul
mândriei, ecoul
plesnind ceafa?
mi-a lăsat doar această hârtie
mâna subțiată culegând vânt
și pana
rămasă de la cel care
se visa poet
pe când era trufaș
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vânt, poezii despre visare, poezii despre poezie, poezii despre mândrie, poezii despre mâini sau poezii despre hârtie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.