perspectivă

daţi-mi un petic
din surâsul vostru
să-mi fixez ceasul
în colţul gurii
buza mea de sus gătită
să vă muşte numele
acestea
lunecând pe buza de jos
unde clocoteau promisiuni –
«vă voi fi până-ntr-un târziu
poetul»
…aşa, mulţumesc
nu vă temeţi, n-aţi rămas solemni
împuţinaţi prin surâsul pierdut astfel
vi-l voi da-napoi cu dobândă
peticul va deveni foaie cortului
aşteptărilor luuungi
netunse câteva stagiuni
am rostit aceste cuvinte… vai
ce viteză aţi prins
lume!
…am mai apucat doar o şoaptă
zornăind ca un bănuţ căzut pe caldarâm
«încă unul s-a ţicnit»
…nu vă bucure scrântirea mea
nu-i decât o poză
pe care v-am făcut-o mişcată
mişcată… ecoul m-ajunge, gata, tac
hrănesc buza de sus
cu cealaltă
nasul mi-l uit în mugurii
iasomiei iminente
nu-l mai vreau
ac balanţei ochilor, talgere
cântărind pulberile
urmelor voastre triumfale…
cu toate degetele în toate
urechile – dacă vedeţi un aşa chip
e al meu, înveliţi-l
cu peticul acela cerut
ca o perspectivă întoarcerii

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Votează! | Copiază!