Echilibrul și legea contrariilor
Un coeficient semeț
de neexistență
îmi asigură existența...
O doză substanțială
de neființă
îmi dă rotocol,
ca să-mi stabilizeze ființa...
Preamultul întuneric
din juru-mi
croiește drum luminii...
O porție mare de ireal
mă introduce, rapid,
în realitate...
Adâncimea vieții
mă scoate, Doamne,
la suprafață...
Inexorabilul gol
îmi asigură, cu brio,
plinătatea trăirii...
Am adunat destui scaieți,
pentru a amenaja
scena unui festival
al florilor lumii...
Și tot așa:
nefericire pentru fericire,
moarte pentru viață,
exces izvorând echilibrul,
întristare pentru zâmbet,
Doamne, și efemeritate
pentru veșnicie...
Amin!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre întuneric
- poezii despre zâmbet
- poezii despre viteză
- poezii despre tristețe
- poezii despre realitate
- poezii despre nefericire
- poezii despre moarte
- poezii despre lumină
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.