* * *
Trec prin noapte
ca un fluture spre lumină,
iar în mâinile mele tremură luna
în timp ce îngerii
îmi împletesc părul
așa cum făcea mama
în diminețile copilăriei mele...
... nu-i așa că stelele răsar din inimi?
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre îngeri
- poezii despre stele
- poezii despre păr
- poezii despre noapte
- poezii despre mâini
- poezii despre mamă
- poezii despre lumină
- poezii despre inimă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.