Repetiție
pe când nori pe cer brazde mai ară
dincolo de prima frunză căzută
întreagă pădurea-i un stejar
sub care se adună
cerbii
în labirintul toamnei
în cete
ca în fiecare an în același loc
așteaptă iarna
în acest joc totul se repetă
nici un vrăjitor nu-i face dispăruți
numai vânătorul
le separă destinul cu glonțul
pierdut
printre raze de lună risipite între frunze uscate
îmbrâncite de vânt pe drumul pieirii
în aprigul suflu înghițitor de flăcări doar cerbii
în loc să se înfricoșeze
își iau dreptul să refuze soarta
în coarne mai strâng încă o noapte
atenți la pașii ce se aud în afară
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre frunze
- poezii despre vânătoare
- poezii despre vânt
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre stejari
- poezii despre nori
- poezii despre noapte
- poezii despre jocuri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.