Vine
cu pași inegali
desculță și răvășită
boem melancolică
insinuând surâsul
alergând lacrimi neivite
pe un obraz nevăzut de oglinzi
fluierând șăgalnic un segment
dintr-un cântec imposibil
.
suav îmi atinge tâmpla cu un deget
și se evaporă
cât ai clipi
.
a fost ea
femeia cuibărită într-o virgulă
pusă eronat
între subiect și predicat
între acum și cândva
era ea
poezia nescrisă și
nu am recunoscut-o
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre poezie, poezii despre muzică, poezii despre melancolie, poezii despre imposibilitate, poezii despre greșeli, poezii despre femei sau poezii despre degete
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.