Clocotul unor zile depășite de lumina farului
și sunetul viului
scos dintr-o peșteră adâncă
unde obișnuiesc să îmi arunc înfrângerile
ca pe niște obiecte inventate
între pasăre și zbor
se așază nașterea
o bruscare a noului eu
ce trimite înaintea clopotelor
picătura de sânge și piatra
apoi lemnul făgăduințelor
pot oare
ca o umbră
să adorm pe iarbă fără să-mi pese
iar lumina farului
să nu-mi descopere niciodată
fuga
vai
în această incertitudine
îmi scald privirea
și nu am cui să spun
că am învins
teama de a gusta singurătatea orelor
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre timp
- poezii despre lumină
- poezii despre înfrângere
- poezii despre zile
- poezii despre sânge
- poezii despre sunet
- poezii despre speologie
- poezii despre somn
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.