Pentru o clipă... mi-ai ascuns vina

Şi AZI e bine-afară! In case.... nu ştiu, Doamne!
Dar Ieri, a fost aşa frumos!
Şi-un Mâine tot atât de bun, m-alintă de-pe-acum!
Dar Ieri, a fost aşa o-Toamnă
Căzută peste grâu şi poame
Cu figurine zburătoare
Lucrate tainic în mişcare
Din fire toarse-n fusul mâinii Tale,
Albe şi pufoase-n pietre preţioase
Sparte-n barba unor nori frumoşi
Scoşi din povestirile cu Prinţi
În care păsările se iubesc în zbor
Prin cioburi luminoase de la lămpi
Ce împlinesc dorinţele Prinţeselor
Înlăcrimate de dorul iubiţilor pierduţi.

Şi Azi e bine-afară! Dar Ieri a fost aşa... o-Toamnă
Cum rar ţi-e dat să vezi.
În strălucirea Soarelui plângea
O tânără cu ochii ca de frunze
Din care lacrimile nefireşti udau
Pământul plin de flori şi oameni.
Prin picurii de ploaie calzi
Flămânde guri erau deschise
Din figurinele divine făr' de grai
Ce se îmbrăţişau pe rând în Soare.
In paşii de vals se-mperecheau
Sub poala Celui Blând de veghe
Şi aşteptau să cadă-n gura lor bucăţi
De Soare şi de stele nemaiîntâlnite....
... Ieri!

Dar Astăzi, au simţit minunea!
Au gustat din Soare şi din ploaie
Cu mieii Lui Hristos ţinuţi pe poale
Pline de dulceaţa strugurilor copţi
În care orice muritor se îmblânzea tăcut
Cu privirea şi cu gândul lui nebun
De a întoarce spatele spre Ziditorul
Ce a ridicat din pat ologul
Şi a înviat din morţi pe Tabita
Femeia ce împlinea cu fapta
Cuvântul dat şi auzit, în Faţa Dumnezeului.
Dumnezeul ce poate şterge un Azi
Şi-un Ieri, dând naştere unui Mâine
În care noi vom sta în rânduri de Pilde
Şi Mărturii, că am fost sfârşitul lumii acesteia.
O lume cât un Gând! O lume amară şi oarbă
cum este neghina,
Nefolositoare Dumnezeului atât de iubitor.

Iubitor a fost Ieri!
Iubitor este şi Azi!
Iubitor este şi Mâine! Dar nu ştim... cu cine!
Nici nu trebuie să avem ochi pentru Mâine!
Să trăim cu un Ieri şi un Azi în miez de inimă
În care firul ierbii se căzneşte să rămână tot verde
Pe poala Toamnei bogată în minunile Domnului
Ce uneori sunt harfe şi viori puse în glasul păsărilor
Pentru alinarea sufletelor pline de necazuri şi boli.
Atât de bun este Domnul! Nu se ascunde cu daruri
de cei păcătoşi!
Oferă tuturor un loc sub Soare şi Lună,
În fermecătorul Univers plin de tăceri şi iertare
În care Timpul îngenunchează în faţa noastră
Cu clipe de bucurie şi pace, implorându-ne să îl
salvăm de la moarte,
Cu răbdarea şi ascultarea noastră de Dumnezeu.

Pentru o clipă mi-ai ascuns vina în tălpile Tale,
Parfumate de crinii ce-mi cunosc inima şi gândul,
Florile ce mi-au binecuvântat pentru o clipă privirea,
Ducându-mă în Dumnezeirea inefabilă... nemeritat.

Pentru o clipă... am fost ascunsă în cioburi de Soare,
şi-n lacrimi divine, ce mi-au rupt toţi mugurii de boală
crescuţi otrăvitor în trup.

poezie de Adelina Cojocaru (26 septembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Votează! | Copiază!