Rădăcini
Mi-am împletit visele în palme
- înăuntru era prea multă îndoială,
râuri de cuvinte au început
să-mi curgă printre degete
adânc, în pământul
pe care mi-am construit lumea.
Nu știu când și unde
am învățat
să oblig tăcerea să cânte.
M-ating sunetele ei,
vibrații de distanțe
care apun în urme de pași.
Ma joc cu niște cioburi
de aripi
pe care le-am spart
din greșeală,
când am încercat să-ntind brațele
către rădăcinile prinse adânc
în drumul dintre noi.
poezie de Iuliana Șerban
Adăugat de Gabriela Dornean
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Iuliana Șerban. [Vezi și următoarele:
- poezii despre învățătură
- poezii despre început
- poezii despre visare
- poezii despre tăcere
- poezii despre sunet
- poezii despre râuri
- poezii despre muzică
- poezii despre jocuri
- poezii despre greșeli
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.